Iubirea transformă orice bărbat, într-unul romantic
Într-o zi m-am trezit mai devreme. Am sărutat-o pe frunte, m-am ridicat încet din pat, pășind pe vârfurile picioarelor pe podea, am luat de pe birou setul de bilețele, dintre care unul l-am lipit pe perna mea. M-am îndreptat spre baie, mi-am clătit ochii, m-am spălat pe dinți și am lipit un bilețel pe oglindă. M-am întors în dormitor, iar din pragul ușii, m-am uitat spre ea, zâmbind larg. Dormea adânc. Fără a face zgomot, am pregătit în bucătărie cafeaua și micul-dejun preferat de noi. Le-am așezat pe masă, unde am mai lipit un bilețel. Apoi, am ieșit din casă, am încuiat ușa, dar nu înainte de a mai lăsa un bilețel pe ușă.
Știam că atunci când se va trezi și nu mă va vedea lângă ea, primul lucru pe care îl va face va fi să mă sune, așa că mi-am închis telefonul. Neliniștită și confuză, s-a ridicat repede din pat pentru a mă căuta prin casă și văzând că nu sunt, s-a întors în dormitor să așeze patul și astfel a observat bilețelul. „ Bună dimineața, iubita mea! Este prima dată când nu te trezești lângă mine, fără a-ți spune unde plec și prima dată nu m-am consultat cu tine. Această decizie îmi aparține în totalitate și sper să mă înțelegi. Ți-am mai scris un bilețel pe oglinda din baie.” Ea, neștiind ce se întâmplă și curioasă din fire, a fugit spre baie, dezlipind bilețelul. „ Of, curioasă mică. Bilețelul înaintea spălatului pe ochi?! Știam că nu vei mai avea răbdare. Ce zici dacă îmi îmbraci cămașa albă, primită cadou de la tine? Fă-mi pe plac, te rog. Bănuiesc că îți este și foame, nu?” A luat cămașa de pe umerașul din dressing, îmbrăcând-o în drum spre bucătărie, unde a cotrobăit peste tot, fără a găsi nici un bilețelul. Obosită, s-a așezat pe scaun și a gustat ceea ce i-am pregătit. Când a ridicat farfuria pentru a o spăla, a văzut bilețelul. „ De data aceasta, micul-dejun înainte de orice! Am nevoie de tine în forță, știi doar. Pune farfuria și ceașca în chiuvetă și ieși puțin până afară.” Zburdalnică, repede la clanța ușii! „Ups, ușa este încuiată! Unde or fi oare cheile? Eu zis că mai faci puțină mișcare.” Cheile, cheile...a, da, agățate în cuier! Înapoi în dressing și repede la ușă. Nimic special. Peisajul normal. Soare. Cald. Vântul adie puțin. Se uită în stânga, se uită în dreaptă și dă să se îndrepte spre terasa din spate când se împiedică de o pietricică. Of, of, graba asta.
Grădina era plină cu petale de trandafiri și baloane agățate în toate colțurile terasei. Pe masa de sticlă se aflau șampania, două pahare și un tort. Confuză de tot, se tot întreba dacă a uitat de aniversarea noastră, dar știa că nu este posibil. Ea mereu își amintește de sărbători. Cineva o cuprinde pe la spate. Tresare. Fericită că mă vede, mă strânge tare în brațe, ca un copil alintat. Mă așez în genunchi în fața ei, cu mii de emoții: „ Știi că pentru mine ești întreaga lume. Ești soare, ești ploaie, ești lumină, ești tot ce construiește viața mea frumoasă. Te doresc în fiecare zi și-n fiecare noapte alături de mine. Vreau să adorm și să mă trezesc lângă de tine. Vrei să fii cea care mă va ține de mână pentru totdeauna? Accepți să fii soția mea?” Acum înțelegea totul, dar rămaseră fără cuvinte. Trezindu-se pentru a doua oară în aceeași zi, a strigat cu toată puterea ei „ Daaa, vreau să fiu soția ta!”. Ne-am sărutat lung, am îmbrățișat-o puternic, i-am spus că o iubesc mai mult decât mă iubesc pe mine și ne-am așezat pe canapeaua de pe terasă, gustând din tort și bând șampanie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu