Fii perversă, draga mea!

By Adam

Draga mea, fii perversă, căci îmi place la nebunie!

Fii perversă şi intră-mi în suflet fără să apuc să mă prind. Atât de perversă încât să mă descoperi fără să-mi dau seama că m-ai dezbrăcat complet.

Nu-ţi cere voie. Fă ce-ţi trece prin cap, foloseşte-ţi imaginaţia. E mult mai palpitant aşa.

Fii perversă şi scoate-mi sentimentele la iveală chiar şi atunci când le neg cel mai mult. Fă-mă şmechereşte, cu zâmbetul pe buze. Fă-mă să fiu prezent în viaţa ta, să nu chiulesc de la orele în doi, să învăţ să fiu bărbatul potrivit, dar fără să îţi impui dominaţia asupra mea, căci altfel mă prind şi nu o să mai ţină şmecheria ta.

Fii perversă şi bagă-mi minţile-n cap chiar şi atunci când îmi zboară prin alte locuri. Sau la alte locuri. Muşcându-te de buză, de satisfacţie, s-o faci! Mişcă-te lasciv printre temerile mele şi fă-le să dispară pentru totdeauna – şi bărbaţii au temeri, atunci când vine vorba de iubire, şi poate că-s mai mari decât cele care aparţin femeilor.

Fute-mi mintea încât să ştie doar numele tău, numărul tău de telefon şi chipul tău. Să nu recunoască decât prezenţa ta şi să se lipsească de alte prezenţe feminine. Fă-mă să-mi tremure genunchii şi când mă ţii de mână, şi când eşti în zona de mijloc. Lasă-mă să te privesc, să te admir, să te iubesc, să te vreau, să te simt din toate poziţiile.

Fii perversă şi fură-mi privirea chiar şi atunci când pun raţiunea pe post de paznic. Cu alte cuvinte, prosteşte-mă pentru binele meu şi al nostru. Ştiu că ştii cum s-o faci fără să mă prind.

Fii perversă şi aprinde-mi dorinţe ce nu se vor descoperite. Foloseşte-ţi toate armele, nu lăsa niciuna deoparte. E singura cale prin care vei putea să mă ai pentru tine.

Am nevoie de-o femeie care ştie să mă prindă în mreje, care ştie să mă aibă, să mă lase, să mă facă fericit, să mă facă să disper. De-o femeie care mă face să mă simt viu!

Eşti aşa frumoasă, iar eu sunt aşa prost

Nu ne-am văzut de mai bine de un an, dar ne urmărim reciproc pe site-urile de socializare că deh, suntem doi oameni “civilizaţi”. Ea a rămas la fel cum o ştiam: minunată şi singură. Eu, în schimb, am pus 7 kg de-atunci, nu prea mai ţin legătura cu mulţi dintre prietenii mei, nu mă mai pasioneaza viaţa de noapte şi pe deasupra am şi o relaţie stabilă.

Nu sunt fericit, vă spun drept. E numai pace în jurul meu, m-am împăcat în sfârşit cu mine însumi şi simt cum mă scaldă liniştea. Dar asta nu e fericire, oameni buni. Tocmai pentru că nu simt nimic. Nu-mi aud inima cum bate, nu simt respiraţia cum mi se îngreuneaza, nu am nicio palpitaţie, nu ma înalţă nimic, nu mă doare nimic, nu mă atinge nimic. Ce dracu’ fac?

Mi-a fost frică să o iubesc, recunosc. Am găsit scuze stupide cum că eu nu sunt pregătit pentru o relaţie, că eu nu vreau să invesesc sentimente, că suntem prea tineri, că e totul prea simplu aşa cum e şi că nu are rost să ne complicăm. Şi ce credeţi că a facut? În maxim o saptămână am dat-o dispărută de-a binelea.

Ştiţi de câte ori am vrut să îi spun că mi-e dor? De fiecare dată când am întins mâna spre cealaltă parte a patului şi am simţit un gol. Nu patul gol, ci pe mine gol.

Ştiţi de câte ori am vrut să o iau în braţe şi să o ţin acolo minute-n şir? Nu, nu ştiţi pentru că nici eu nu ştiu. Mi-ar fi fost imposibil să număr. Dar m-am abţinut, m-am dat bărbat puternic şi de neclintit, m-am luptat cu zâmbetul ei şi mi-am interzis în fiecare zi să o privesc vreodată adânc în ochi. Pentru că ştiam cu certitudine că acolo m-aş fi pierdut, acolo aş fi rămas, acolo m-aş fi înecat şi-aş fi murit: în irisul ei frumos.

Am visat-o într-o seară, tandră şi zâmbitoare, îmi mângâia părul în timp ce eu îi sărutam coapsele calde. Doamne, ce imagine! Zile întregi am avut un nod în gât, de parcă visul ăsta a fost singura dată când am apucat să trăiesc cu adevărat, singura dată când nu a trebuit să mă prefac.

Ştiţi…am obosit. Mă trezesc dimineaţa şi timp de 5 minute privesc absent tavanul. Urmăresc fiecare crăpătură, fiecare denivelare, fiecare urmă de vopsea trântită aiurea acolo, căutând cu disperare un motiv de bucurie, o explicaţie pentru limitele pe care mi le-am impus de unul singur, un sens al acţiunilor mele, un imbold care să mă facă să mă ridic dracului din pat. Dar pentru mine nu mai există nimic din toate astea, înţelegeţi? De ce să mă ridic? De ce să fac orice lucru pe lumea asta dacă oricum nu simt gram de emoţie? Mi-a murit fiinţa, oameni buni, vă spun.

Cică suntem ceea ce alegem să fim. Înseamnă că eu sunt la fel de prost. Iar tu sigur eşti la fel de frumoasă.

ÎMI PARE RÃU,DAR SUNT DIFERITÃ.

Îmi pare rãu poate te dezamãgesc,dar nu sunt ca celelalte fete.

Nu o sã mã vezi beatã prin cluburi și nici îmbrãcatã indecent.Nu o sã mã vezi aranjatã și machiatã într-un mod excesiv,pentru cã mereu am venerat și o sã venerez naturalețea.Nu o sã mã vezi la brațul celor mai populare fete și nici nu o sã mã vezi îmbrãcatã dupã ultima modã.Nu o sã mã vezi vreodatã agãțând bãieți din colț în colț de parcã aș fi la pescuit.Nu o sã mã vezi vreodatã cerându-ți cadouri costisitoare ci doar câte un trandafir din când în când și nu pentru cã vreau neapãrat atenții,dar tata mi-a spus odatã cã prin dãruirea unui simplu trandafir,bãrbatul își exprimã deseori iubirea.Pãrinții mei m-au învãțat sã trãiesc simplu,pãrinții mei mi-au spus cã nu trebuie sã mã schimb pentru nimeni,pentru cã cine te apreciazã,te apreciazã exact așa cum ești.Mi-au oferit valori poate mult prea pretențioase în opinia ta,dar crede-mã cã sunt cele mai importante pentru mine.De asta,am nevoie în viața mea de un bãiat simplu.Un bãiat care sã mã iubeascã pentru ceea ce sunt și sã nu mã schimbe niciodatã,un bãiat care sã fie mândru de mine și de personalitatea mea,un bãiat care sã îmi spunã vorbe dulci și care sã îmi demonstreze cã mã iubește și cã sunt totul pentru el.Un bãiat care sã mã cucereascã,care e gata sã-mi ofere toatã iubirea lui,un bãiat care sã nu mã mintã,sã mã respecte și care sã-i ofere mereu liniștea de care are nevoie sufletul meu.

Pentru cã eu mi-am învãțat sufletul sã locuiascã în puritate și în iubire,și nu vreau sã îl dezamãgesc ducându-l pe meleaguri întunecate.

Cum să păstrezi un bărbat lângă tine

Știu că-ți e greu să crezi că un bărbat poate fi fidel unei femei. Nu greșești crezând că bărbații înșală, dar fiecare vârstă are nebunia ei. Am înșelat și eu, și nu doar o dată. Am înșelat pentru că nu-mi păsa. Am înșelat pentru că nu primeam ceea ce aveam nevoie de la femeia din fața  mea și eram prea prost să pot să-i spune că nu o mai vreau.

Da, mare parte a bărbaților înșală la un moment dat. Unii vor înșela mereu, indiferent de femeia pe care o au, dar ăștia-s puțini. Ceilalți se vor opri și-și vor concentra eforturile spre a păstra femeia din fața lor.

Asta a fost introducerea.

Acum cuprinsul.

Draga mea, să păstrezi un bărbat lângă tine nu este mare lucru, nu trebuie să fi terminat trei facultăți, două masterate și un doctorat.  Un bărbat, oricât de infidel ar fi el, atunci când va întâlni femeia care îi va pune batista pe țambal, se va dedica întru totul ei. Nu ai nevoie de studii superioare, cursuri de perfecționare ori lecții de voodoo.

Pentru a păstra un bărbat lângă tine, în primul rând, trebuie să înțelegi ce înseamnă să fii femeia aia pentru el. Să nu crezi, draga mea, că dacă pregătești masa, speli șosetele, ștergi praful, dai cu aspriratorul și îi calci cămășile, va fi de ajuns pentru a-l păstra. Un bărbat copt are nevoie mai degrabă de un partener, nu de-o servitoare. Cel care te tratează ca pe una responsabilă cu confortul lui, te va înșela la primul pas.

În al doilea rând, pentru a păstra un bărbat lângă tine trebuie să nu aibă nici el, nici tu acel ultim cuvânt cu ”Da, dragă!”. Când femeia este prea docilă, prea sluarnică, bărbatul se plictisește și este cuprins de un sentiment de siguranță. Iar acest sentiment de siguranță îi va permite să meargă la altele, fiind sigur că tu-l vei aștepta acasă. Pentru a păstra un bărbat trebuie să-i dai sentimentul că este în siguranță, că ești a lui, dar doar dacă te merită.

În al treilea rând, pentru a păstra un bărbat trebuie să-i dai libertate. Dacă va fi să te înșele, să te lase cu ochii în soare, oricât de mult l-ai controla, o va face – cred că este scris în natura umană. Trebuie să-l lași liber, să-și demonstreze singur că nu are nevoie de alta înfară te tine. Să-l lași să se întoarcă la tine pentru că-i dictează sufletul, nu pentru că-l stresezi cu mesaje și apeluri. Iar dacă va călca strâmb, nu-i nimic, capul sus și ce-i al tău e pus deoparte.

În ultimul rând, pentru a păstra un bărbat lângă tine trebuie să-i zgudui principiile și stereotipurile legate de femei. Trebuie să-i zgudui temerile și să le transformi în speranțe. Trebuie să-i zgudui și patul, dar mai tare sufletul.

Un bărbat poate fi păstrat. Trebuie doar să găsești formula magică.

Bărbatul care-ţi va depărta picioarele și apropia sufletul

Bărbatul ăsta te va iubi în toate pozițiile, încă de la început. Te va plimba prin parc și te va admira, te va scoate la cină și te va cunoaște și, abia apoi, te va băga în pat și te va arde cum știe el mai bine. Dacă ai noroc și ține lipeala, s-ar putea, la un moment dat, să te prezinte prietenilor, apoi părinților, apoi să te roage să-i furi și numele, dar până acolo mai sunt de (în)depărtat câteva temeri.

Ideea este următoarea: patul devine un loc al inițierii în care hormonii sunt eliberați, în care mintea proiectează scene dintre cele mai perverse, iar sufletul decide dacă va trece la următoarea poziție sau va elibera locul pentru a-i face loc următorului. Atât în patul, cât și în sufletul ei.

Patul e locul în care se depărtează picioare și se îndepărtează inhibiții, se depărtează griji și se îndepărtează ecoul gemetelor. Se îndepartează inițieri și au loc maturizări într-un dute-vino ritmic, la început mai lent, apoi din ce în ce mai rapid, culminând cu punctul maxim de plăcere.

În pat pot fi mulți inițiați, dar puțini ajunși la maturitate. Ăștia puțini sunt cei care au grijă de femeia de-al căror suflet s-au lipit, sunt cei capabili să țină în palme sufletul femeii, să-i îmbrățișeze trupul și să o facă fericită.

Ăia mulți, cel mai probabil, sunt cei ale căror priviri sunt  îndreptate doar spre formele voluptoase, spre linia fină a picioarelor lungi, a rotunjimilor fundului ce arată atât de bine în rochia neagră, a decolteului generos și lenjeriei de dantelă, fără să știe ce femeie mișto se află în spatele ispitei.

Un bărbat oarecare îți va depărta picioarele și îndepărta sufletul. Bărbatul adevărat îţi va apropia sufletul și apoi iți va depărta picioarele.

„Femeia se cucereşte întâi cu vorbe,iar mai apoi cu fapte.”

Femeia se îndrăgosteşte întâi de vorbe. Vorbe care o înalţă deasupra cerului,vorbe care îi luminează sufletul şi inima,vorbe care o fac să păşească către un tărâm de poveste.
Dar nu doar atât.Pentru că vorbe frumoase oricine poate spune.Oricine le poate grăi fie cu un adevăr incontestabil fie cu o minciună mârşavă.Pentru a se convinge de valoarea lor de adevăr,dar şi pentru a se simţi iubită şi preţuită cu adevărat,femeia mai are nevoie şi de fapte.
Asta e etapa următoare prin care femeia se îndrăgosteşte nebuneşte de un bărbat.Fapte care să ateste iubirea ce i-o poartă aşa cum reiese din cuvintele rostite.
Aşadar o femeie are nevoie ca bărbatul de lângă ea,nu numai să-i spună ce reprezintă pentru el ci şi să-i demonstreze asta.
Să-i demonstreze printr-un comportament adecvat unei persoane îndrăgostite.Să-i aducă zâmbetul pe buze ori de câte ori poate,să o facă să se simtă importantă,şi când spun asta nu mă refer la cadouri,fac referire la punerea în aplicare a ideii „te iubesc doar pe tine şi nimeni altcineva”,să arunce la gunoi orgoliul şi să nimiciască fără milă mândria aia de sine care de obicei aduce doar daune relaţiei.Să îi demonstreze cât de importantă e prezenţa ei de fiecare dată,să îi copleşească inima cu gesturi frumoase şi drăguţe.
O femeie nu are nevoie doar de vorbe,ea are nevoie şi de fapte.Fapte ca să o facă să se simtă iubită şi apreciată.Fapte care să o facă să se simtă împlinită.

Unde să o atingi încât să-şi arcuiască spatele de plăcere

Gandul unui barbat... BY ADAM

Băi, ştiu că ai în cap multe locuri unde să o atingi încât să-şi arcuiască spatele de plăcere, dar lasă-le pe mai târziu. De fapt, înainte vreau să te întreb ceva, vrei ceva serios sau e o relaţie sezonieră?

Ei bine, dacă este ceva serios, prima şi prima dată găseşte-i punctul S. S de la suflet. Cu o vorbă, cu o îmbrăţişare, cu un sărut pe frunte, cu o floare, cu o încurajare. Arată-i că o apreciezi şi o accepţi aşa cum este şi că nu vrei să schimbi la ea nimic, ci doar vei încerca să-i explici ce-i bine şi ce e rău pentru ea. Cum să o atingi? La început încet cât să nu se retragă, pe parcurs poţi să apeşi pedala, să-i dai fiori pe șira spinării, apoi iar încet şi tot aşa. Să nu te simţi aiurea când trebuie să-i săruţi … sufletul. Şi ştii că o atingi bine atunci când spatele i se arcuieşte de la atâta plăcere, când iubirea îi înmoaie sufletul, când i se umezesc ochii, când străluceşte aşa cum nu a mai făcut-o niciodată.

Fă-o să se simtă atât de bine încât să uite de temeri ori de tristeţi ce-i tăiau cheful … de viaţă. Nu-i lăsa răgaz încât colţurile gurii ei să coboare. Fă-o să urle de plăcerea pe care o simte un om fericit. Las-o să-şi înfigă unghiile în tine încât să simtă că îi aparții doar ei. Nu băga în seamă vecinii care vă bat în perete de invidie că voi sunteţi fericiţi.

O femeie fericită nu te va părăsi pentru o aparentă fericire. Şi, desigur, combină toate aceste atingeri cu sexul. Când o iubeşti, vei face tot ce poţi pentru a-i oferi femeii iubite maximul de plăcere, i te vei dedica trup şi suflet doar pentru a o vedea zâmbind.