Ce-și dorește o femeie? – Confesiunile unei tipe de 20 de ani

„Acum ce n-am mai făcut bine?” sau „Oare ce vrea de la mine?”. „Tipa asta e veșnic nemulțumită” sau „Vrea să o înțeleg numai din priviri?!”. Cam astea-s întrebările de pe buzele bărbaților, rostite sau nu.

Eu nu cred că femeile-s mai complicate decât bărbații în vreun fel. Sunt oameni în care citești ca-n cărți deschise, dar și oameni mai complicați decât o scriere cu hieroglife. Nu știu ce vor toate femeile, e absurd să generaliez lucrul ăsta.

Poate că sunt femei care doresc lucruri care pentru mine nu au nicio valoare, sau, poate, din contră, eu îmi doresc lucruri la care ele nici nu s-au gândit. Mă rezum deci să spun ce-mi doresc eu de la bărbatul de lângă mine. Cine știe, poate și alte femei vor rezona cu ideile mele și distribuind acest articol vor face puțină lumină în mintea bărbaților care le doresc.

1. Dragoste – se putea altfel, mă întreb? Până la urmă de asta suntem un cuplu, nu parteneri de afaceri. Da, am nevoie de dragoste, în toate formele ei. Am nevoie să mă trezească cu un mesaj dulce de bună dimineața, să-mi spună că mă iubește când nu mă așteptam la asta, să mă țină de mână chiar și până la magazinul din colț și să mă alinte cu cele mai năstrușnice nume, știute doar de noi. Am nevoie să știu dintr-o îmbrățișare că nu va pleca de lângă mine atunci când voi da de greu și să fie omul căruia am curajul să-i spun orice pentru că mă ascultă, nu mă judecă.

2. Să fiu surprinsă. Când aveam vreo 16 sau 17 ani prietena mea cea mai bună îmi spunea că nu mă vede niciodată ca fiind într-o relație serioasă pentru că eu am veșnică nevoie să fiu surprinsă, iar bărbații nu prea se pretează la jocurile de genul. Între timp am găsit și bărbatul care mă poate surprinde de fiecare dată. Pentru mine, să fiu surprinsă (evident că în mod plăcut) nu prea are legătură cu scenariile de telenovelă (petale de trandafiri, seranade sau mai știu eu ce se practică prin filme). Îmi place ca omul de lângă mine să-mi rămână mereu puțin necunoscut. Ador când îmi povestește ceva ce nu știam (da, îmi cam vreau omul o tolbă cu povești, defect de cititoare de atâția ani) despre el sau despre orice subiect posibil de adus în discuție sau când îmi trimite o melodie pe care să vreau să o ascult de 100 de ori. Am nevoie să fiu surprinsă cu gesturi mici precum o ciocolată cumpărată când se întoarce din oraș sau o carte pe care știa că mi-o doream de mult.

3. Înțelegere. Am nevoie să fiu înțeleasă cam în aceeași măsură în care am nevoie să fiu iubită. Sunt o femeie cu visuri mari și vreau să construiesc ceva în viață. Poate că la un moment dat devine obositoare toată goana mea între lansări de carte, workshop-uri și cursuri. Și cred că și mai obositoare sunt când nu mă simt mai deloc înțeleasă, în zilele alea în care nu mă simt „acasă” nicăieri. Atunci nu cred că vreau să fiu înțeleasă, cred că vreau doar să fiu lăsată în pace. Deci e o chestie și asta: să știe când vreau să fiu înțeleasă și când vreau să fiu lăsată în pace. Și nu, nu e utopie; iubitul meu se descurcă bine și la capitolul ăsta.

4. Să mă simt frumoasă și apreciată. Ca toate fetele/femeile, am momente în care mă simt prea grasă, când părul îmi arată groaznic, când sunt răcită și vreau să stau în pat toată ziua sau când sunt atât de obosită încât tot ce vreau să fac e să-mi pun tricoul lui larg și o pereche de colanți. Pe mine mă topește de-a dreptul să aud că sunt frumoasă chiar și când eu nu mă simt deloc așa. Pentru o femeie e foarte important să se simtă frumoasă și să știe că iubitul ei se mândrește cu ea.

5. Să fiu alintată. Uneori mă transform într-un copil de 5 ani care vrea doar să se cuibărească la pieptul cuiva și să se alinte.

6. Susținere, siguranță și încredere. Nu, nu susținere materială. Mă refer la acel fel de susținere în care iubitul meu nu mă lasă să renunț la visul meu doar pentru că am avut o zi proastă. Da, am nevoie să mi se spună că sunt bună în ceea ce fac mai ales din partea lui. Relațiile la distanță nu sunt deloc ușoare așa că am nevoie  de siguranță că iubitul meu este acolo, că mă așteaptă, că se gândește la mine. Nu sunt o persoană geloasă de felul meu, dar siguranța este un lucru important într-o relație. Că tot ziceam de relațiile la distanță: vreau să mi se ofere încrederea pe care o acord la rândul meu. Nu mi-au plăcut niciodată bărbații geloși care se supără că am ieșit la cafea cu o prietenă sau că nu am răspuns la telefon pentru că nu l-am auzit.

7. Sex. Da, și femeile au nevoie de sex. Este o parte la fel de importantă într-o relație ca cele pe care le-am descris ceva mai sus. Atracția fizică și atracția sexuală de ambele părți mi se pare o condiție necesară pentru menținerea unei relații.

„Îmi e dor de omul care am crezut că ești” – scrisoare către un necunoscut

Mă gândesc că poate într-una din zilele astea am să dau întâmplător de tine pe stradă. Ne vom trezi față în față și nu vom știi ce să ne zicem. E stupid, știu. 

Dacă te-aș vedea acum, aș sări de gâtul tău și te-aș săruta. Doar de dragul vremurilor trecute pentru că nu îmi mai este dor de tine. Mi-e dor de omul care am crezut că ești.

Dar sunteți doi oameni atât de diferiți! Aveți în comun doar ochii care parcă îmi priveau în suflet și zâmbetul acela de „sunt fericită că ești a mea”. Sau poate că nici măcar atât. Dacă ne-am uita acum unul în ochii celuilalt, s-ar putea să nu mai cred că ai puterea să îmi privești în suflet. S-ar putea, de asemenea să nu mai interpretez zâmbetul tău în același fel.

Cred că atunci când iubim pe cineva, cosmetizăm realitatea așa cum ne este nouă pe plac. E ușor să te uiți la omul de lângă tine, să-l vezi zâmbind și să crezi că zâmbetul lui e confirmarea fericirii că acum faci parte din viața lui. Dar ar putea însemna multe alte lucruri ca, de pildă, „sunt fericit că te mulțumești să vezi doar ceea ce vreau eu să-ți arăt” sau „ce frumoasă e minciuna asta în care trăim!”

Mie mi-e uneori dor de omul care am crezut că ești sau, mai bine zis, de anumite părți din el. Mi-e dor de visătorul care voia să mă ia de mână și să fugim împreună undeva în lume sau de copilul alături de care construiam o iubire așa cum ai construi un castel de nisip.

Dacă te-aș avea acum în fața aș privi un străin, nu un om pe care l-am iubit. Ce-aveți tu și el – acel bărbat minunat de care m-am îndrăgostit – în comun? Aceiași ochi căprui și aceeași gropiță atunci când râdeți? Dar câți alți bărbați nu se identifică în descrierea asta?

Eu am iubit un om dispus să mă susțină și să zbore cu mine spre cele mai nebunești vise. Am iubit un om care promitea că eu am fost singura care a adus lumină în viața lui și că fără mine totul ar fi gri pe vecie. Eu am iubit un om care voia să construiască o iubire cu mine și apoi să o apere de tot ce e rău în lume. Eu, o naivă, am iubit un om care nu a existat. 

„Cucerește-i mintea, sufletul și abia mai apoi trupul”

Cele mai multe dintre femei pot fi cucerite în multe feluri: cu flori, cu dulciuri, cu declarații și complimente sau prin presupusa inaccesibilitate. Altele se lasă cucerite doar de inteligența bărbatului. Acelea sunt femeile cu suflet frumos, cu principii sănătoase și cu judecată serioase. Sunt femeile pe care le admir și pentru care-i invit pe domni să-și plece capul și să le sărute mâinile.

Sunt femei care se dăruiesc din prima săptămână de relație și femei care o fac abia atunci când știu că omul de lângă ele le-au văzut sufletul, nu doar trupul. Sunt femei care-și dezgolesc întâi trupul, iar altele care-și dezgolesc întâi sufletul. Cele din urmă se numesc doamne și știu să respecte și să fie respectate.

Sunt femei care pun preț doar pe situația materială și/sau pe aspectul fizic. Lor nu le pasă că omul de lângă ele nu le cunosc sufletul și că nu vor să le cucerească. Ele nu vor să-și împărtășească ideile și visurile, ci doar să trăiască clipa. Uneori rămân lângă bărbații cărora li s-au dăruit, alteori fug spre alte ținte. Ele sunt femeile care nu vor ceva serios.

Sunt, în schimb, și femei naive care se dăruiesc bărbatului pentru a-l cuceri. Femei cu o stimă de sine căzută și care renunță să ceară respect pentru că vor iubire. Au impresia că respectul și iubirea nu au legătură. Ele pot fi mulțumite ușor și rar pleacă de lângă bărbatul care le-a cucerit, dar care nu le cunoaște în profunzime. Pentru că nici măcar ele nu se cunosc în profunzime. Lor nu le place să analizeze situațiile și nici măcar nu le trece prin cap că ar putea merita mai mult.

Dar sunt și altfel de femei…

O citez cu drag pe Ileana Vulpescu:

“O vreme, cat o sa va iubiti, tu ai sa uiti ca el a fost strungar si el are sa uite ca tu esti intelectuala. Pe orizontala, se uita multe lucruri. Dar oamenii mai stau si vertical. Si n-are sa treaca multa vreme, si-n timp ce el are sa uite probabil mai departe ca tu esti intelectuala, tu ai sa-ti aduci aminte tot mai des că el nu este intelectual.”  

Sunt așadar femei care cer mult. Femei puternice care nu se tem să rămână singure și care nu-și aleg partenerii de dragul de a-și împărți patul cu cineva. Ele vor dori să le cucerești mai întâi mintea, apoi sufletul și abia la final trupul. Ele vor dori să-ți pătrundă în minte și să cutreiere cele mai ascunse colțișoare. Ele vor dori să te citească printre rânduri, așa cum citești o carte plină de tâlcuri. Vor dori să-ți pătrundă în viață, să-ți fie prietene, sore și mame înainte să-ți fie amante. Și nu pentru că ar nega importanța sexului într-o relație, ci pentru că văd într-o relație mai mult decât simple plăceri trupești. Lor nu le pasă că le aduci pe culmile plăcerii toată noaptea dacă dimineața nu vor avea despre ce să discute cu omul lângă care se vor trezi.

Femeile acestea de care vorbesc sunt o comoară. Și ca orice comoară, sunt rare. Pe ele n-ai să le întâlnești în cluburi în ținute provocatoare și nici în grupul de „fete vesele” pe care le prinde dimineața prin Centrul Vechi. Pe ele n-ai să le observi pe stradă pentru extravaganță și senzualitate. Ele nu-ți vor atrage privirile nici cu fuste scurte, nici cu decolteuri adânci. Și nici nu se vor lăsa impresionate nici de textele de agățat, nici de dulcegăriile ieftine ale celor care le vor doar pentru câteva nopți. Ele pun  preț pe esență, nu pe aparență.

Să cucerești o astfel de femeie este greu. Poate o să-ți vină să renunți, poate dimpotrivă caracterul ei te va integra atât de mult încât vei deveni dependent de simpla ei prezență în viața ta. Ei trebuie să-i cucerești mintea, sufletul și abia mai apoi trupul. Ea nu-și va pune nici inima și nici sufletul pe tavă în fața ta, oricât de multe femei ai fi cucerit tu înainte. Dar o dată ce-ai cucerit o astfel de femeie și ai învățat cum să o păstrezi în viața ta, ai câștigat ceva ce mulți bărbați nu vor cunoaște niciodată: o femeie adevărată, o soție, o amantă și o mamă pentru copiii tăi.

Am spus de prea multe ori DA și am plătit scump; acum voi învăța să spun și NU!

N-am știut să-mi caut câștigul acolo unde erau în joc sentimele sau propria mândrie, n-am știut să lovesc oamenii fix în punctul lor forte din dorința de a păstra o relație cât mai decentă, bazată pe respect.

Când spui mereu Da, oamenii se obișnuiesc cu tine așa; fără să vrei îți asumi un mare risc pentru ca la un moment dat nu vei mai putea și vei spune NU dar tot ce ai făcut până atunci va valora zero, te vor judeca și te vor trage la răspundere toți.

Am greșit pentru că n-am știut să spun NU, n-am plecat de lângă oameni care oricum nu mă respectau și am oferit politețe unor oameni care la un moment dat s-au transformat în niște lupi disperați după propriul ego. Am greșit pentru că am crezut în vorbe, că mă așteptam la sentimente frumoase, dragoste și prietenie.

Nu suport oamenii care ignoră problemele altora, care se consideră miezul pământului, ca și cum toate necazurile s-au năpustit asupra lor și nu mai este cale de scăpare. Vreau să le spun că NU, nu sunt unicii cu probleme, nu sunt singurii cu probleme și dezamăgiri, că există pe lumea astea persoane care au pierdut oameni dragi, care se luptă cu boli grave și găsesc un motiv pentru a lupta, pentru a duce la bun sfârșit această aventură pe care o numim viață.

De fiecare dată spun da! Acum vreau să spun NU: nu voi accepta minciunile, nu voi pierde din timp lângă oameni care se supără din prostii și tot victimizează, nu voi mai crede în orice dar voi plânge după oamenii în care am crezut și m-au dezamăgit, nu voi ierta oamenii care m-au ignorat (ce crezi că te face mai deștept?) nu voi respecta oamenii care pălăvrăgesc mult și fac puțin, nu voi ridica în slăvi oameni care trăiesc din asta, nu voi asculta criticile unor oameni care nici nu mă ascult. Cel mai important, ca să știi înainte de a intra în viața mea, nu-ți voi deschide inima atât de ușor. Am spus de prea multe ori DA și am plătit scump; acum voi învăța să spun și NU!