Fii perversă, draga mea!

By Adam

Draga mea, fii perversă, căci îmi place la nebunie!

Fii perversă şi intră-mi în suflet fără să apuc să mă prind. Atât de perversă încât să mă descoperi fără să-mi dau seama că m-ai dezbrăcat complet.

Nu-ţi cere voie. Fă ce-ţi trece prin cap, foloseşte-ţi imaginaţia. E mult mai palpitant aşa.

Fii perversă şi scoate-mi sentimentele la iveală chiar şi atunci când le neg cel mai mult. Fă-mă şmechereşte, cu zâmbetul pe buze. Fă-mă să fiu prezent în viaţa ta, să nu chiulesc de la orele în doi, să învăţ să fiu bărbatul potrivit, dar fără să îţi impui dominaţia asupra mea, căci altfel mă prind şi nu o să mai ţină şmecheria ta.

Fii perversă şi bagă-mi minţile-n cap chiar şi atunci când îmi zboară prin alte locuri. Sau la alte locuri. Muşcându-te de buză, de satisfacţie, s-o faci! Mişcă-te lasciv printre temerile mele şi fă-le să dispară pentru totdeauna – şi bărbaţii au temeri, atunci când vine vorba de iubire, şi poate că-s mai mari decât cele care aparţin femeilor.

Fute-mi mintea încât să ştie doar numele tău, numărul tău de telefon şi chipul tău. Să nu recunoască decât prezenţa ta şi să se lipsească de alte prezenţe feminine. Fă-mă să-mi tremure genunchii şi când mă ţii de mână, şi când eşti în zona de mijloc. Lasă-mă să te privesc, să te admir, să te iubesc, să te vreau, să te simt din toate poziţiile.

Fii perversă şi fură-mi privirea chiar şi atunci când pun raţiunea pe post de paznic. Cu alte cuvinte, prosteşte-mă pentru binele meu şi al nostru. Ştiu că ştii cum s-o faci fără să mă prind.

Fii perversă şi aprinde-mi dorinţe ce nu se vor descoperite. Foloseşte-ţi toate armele, nu lăsa niciuna deoparte. E singura cale prin care vei putea să mă ai pentru tine.

Am nevoie de-o femeie care ştie să mă prindă în mreje, care ştie să mă aibă, să mă lase, să mă facă fericit, să mă facă să disper. De-o femeie care mă face să mă simt viu!

Eşti aşa frumoasă, iar eu sunt aşa prost

Nu ne-am văzut de mai bine de un an, dar ne urmărim reciproc pe site-urile de socializare că deh, suntem doi oameni “civilizaţi”. Ea a rămas la fel cum o ştiam: minunată şi singură. Eu, în schimb, am pus 7 kg de-atunci, nu prea mai ţin legătura cu mulţi dintre prietenii mei, nu mă mai pasioneaza viaţa de noapte şi pe deasupra am şi o relaţie stabilă.

Nu sunt fericit, vă spun drept. E numai pace în jurul meu, m-am împăcat în sfârşit cu mine însumi şi simt cum mă scaldă liniştea. Dar asta nu e fericire, oameni buni. Tocmai pentru că nu simt nimic. Nu-mi aud inima cum bate, nu simt respiraţia cum mi se îngreuneaza, nu am nicio palpitaţie, nu ma înalţă nimic, nu mă doare nimic, nu mă atinge nimic. Ce dracu’ fac?

Mi-a fost frică să o iubesc, recunosc. Am găsit scuze stupide cum că eu nu sunt pregătit pentru o relaţie, că eu nu vreau să invesesc sentimente, că suntem prea tineri, că e totul prea simplu aşa cum e şi că nu are rost să ne complicăm. Şi ce credeţi că a facut? În maxim o saptămână am dat-o dispărută de-a binelea.

Ştiţi de câte ori am vrut să îi spun că mi-e dor? De fiecare dată când am întins mâna spre cealaltă parte a patului şi am simţit un gol. Nu patul gol, ci pe mine gol.

Ştiţi de câte ori am vrut să o iau în braţe şi să o ţin acolo minute-n şir? Nu, nu ştiţi pentru că nici eu nu ştiu. Mi-ar fi fost imposibil să număr. Dar m-am abţinut, m-am dat bărbat puternic şi de neclintit, m-am luptat cu zâmbetul ei şi mi-am interzis în fiecare zi să o privesc vreodată adânc în ochi. Pentru că ştiam cu certitudine că acolo m-aş fi pierdut, acolo aş fi rămas, acolo m-aş fi înecat şi-aş fi murit: în irisul ei frumos.

Am visat-o într-o seară, tandră şi zâmbitoare, îmi mângâia părul în timp ce eu îi sărutam coapsele calde. Doamne, ce imagine! Zile întregi am avut un nod în gât, de parcă visul ăsta a fost singura dată când am apucat să trăiesc cu adevărat, singura dată când nu a trebuit să mă prefac.

Ştiţi…am obosit. Mă trezesc dimineaţa şi timp de 5 minute privesc absent tavanul. Urmăresc fiecare crăpătură, fiecare denivelare, fiecare urmă de vopsea trântită aiurea acolo, căutând cu disperare un motiv de bucurie, o explicaţie pentru limitele pe care mi le-am impus de unul singur, un sens al acţiunilor mele, un imbold care să mă facă să mă ridic dracului din pat. Dar pentru mine nu mai există nimic din toate astea, înţelegeţi? De ce să mă ridic? De ce să fac orice lucru pe lumea asta dacă oricum nu simt gram de emoţie? Mi-a murit fiinţa, oameni buni, vă spun.

Cică suntem ceea ce alegem să fim. Înseamnă că eu sunt la fel de prost. Iar tu sigur eşti la fel de frumoasă.

ÎMI PARE RÃU,DAR SUNT DIFERITÃ.

Îmi pare rãu poate te dezamãgesc,dar nu sunt ca celelalte fete.

Nu o sã mã vezi beatã prin cluburi și nici îmbrãcatã indecent.Nu o sã mã vezi aranjatã și machiatã într-un mod excesiv,pentru cã mereu am venerat și o sã venerez naturalețea.Nu o sã mã vezi la brațul celor mai populare fete și nici nu o sã mã vezi îmbrãcatã dupã ultima modã.Nu o sã mã vezi vreodatã agãțând bãieți din colț în colț de parcã aș fi la pescuit.Nu o sã mã vezi vreodatã cerându-ți cadouri costisitoare ci doar câte un trandafir din când în când și nu pentru cã vreau neapãrat atenții,dar tata mi-a spus odatã cã prin dãruirea unui simplu trandafir,bãrbatul își exprimã deseori iubirea.Pãrinții mei m-au învãțat sã trãiesc simplu,pãrinții mei mi-au spus cã nu trebuie sã mã schimb pentru nimeni,pentru cã cine te apreciazã,te apreciazã exact așa cum ești.Mi-au oferit valori poate mult prea pretențioase în opinia ta,dar crede-mã cã sunt cele mai importante pentru mine.De asta,am nevoie în viața mea de un bãiat simplu.Un bãiat care sã mã iubeascã pentru ceea ce sunt și sã nu mã schimbe niciodatã,un bãiat care sã fie mândru de mine și de personalitatea mea,un bãiat care sã îmi spunã vorbe dulci și care sã îmi demonstreze cã mã iubește și cã sunt totul pentru el.Un bãiat care sã mã cucereascã,care e gata sã-mi ofere toatã iubirea lui,un bãiat care sã nu mã mintã,sã mã respecte și care sã-i ofere mereu liniștea de care are nevoie sufletul meu.

Pentru cã eu mi-am învãțat sufletul sã locuiascã în puritate și în iubire,și nu vreau sã îl dezamãgesc ducându-l pe meleaguri întunecate.