„Îmi e dor de omul care am crezut că ești” – scrisoare către un necunoscut

Mă gândesc că poate într-una din zilele astea am să dau întâmplător de tine pe stradă. Ne vom trezi față în față și nu vom știi ce să ne zicem. E stupid, știu. 

Dacă te-aș vedea acum, aș sări de gâtul tău și te-aș săruta. Doar de dragul vremurilor trecute pentru că nu îmi mai este dor de tine. Mi-e dor de omul care am crezut că ești.

Dar sunteți doi oameni atât de diferiți! Aveți în comun doar ochii care parcă îmi priveau în suflet și zâmbetul acela de „sunt fericită că ești a mea”. Sau poate că nici măcar atât. Dacă ne-am uita acum unul în ochii celuilalt, s-ar putea să nu mai cred că ai puterea să îmi privești în suflet. S-ar putea, de asemenea să nu mai interpretez zâmbetul tău în același fel.

Cred că atunci când iubim pe cineva, cosmetizăm realitatea așa cum ne este nouă pe plac. E ușor să te uiți la omul de lângă tine, să-l vezi zâmbind și să crezi că zâmbetul lui e confirmarea fericirii că acum faci parte din viața lui. Dar ar putea însemna multe alte lucruri ca, de pildă, „sunt fericit că te mulțumești să vezi doar ceea ce vreau eu să-ți arăt” sau „ce frumoasă e minciuna asta în care trăim!”

Mie mi-e uneori dor de omul care am crezut că ești sau, mai bine zis, de anumite părți din el. Mi-e dor de visătorul care voia să mă ia de mână și să fugim împreună undeva în lume sau de copilul alături de care construiam o iubire așa cum ai construi un castel de nisip.

Dacă te-aș avea acum în fața aș privi un străin, nu un om pe care l-am iubit. Ce-aveți tu și el – acel bărbat minunat de care m-am îndrăgostit – în comun? Aceiași ochi căprui și aceeași gropiță atunci când râdeți? Dar câți alți bărbați nu se identifică în descrierea asta?

Eu am iubit un om dispus să mă susțină și să zbore cu mine spre cele mai nebunești vise. Am iubit un om care promitea că eu am fost singura care a adus lumină în viața lui și că fără mine totul ar fi gri pe vecie. Eu am iubit un om care voia să construiască o iubire cu mine și apoi să o apere de tot ce e rău în lume. Eu, o naivă, am iubit un om care nu a existat.