Despre distanțe

Am scris mai demult despre relațiile la distanță. Într-o relație la distanță sunt fericiți toți patru. Mulți au râs, câțiva au înțeles.
Relațiile nu se împacă prea bine cu distanțele în spațiu și aproape deloc cu distanțele în timp.
La fel și pasiunile pe care adesea le confundăm cu ceva mai mult.
Prieteniile și iubirile însă, ni se tot spune că sunt altceva.
Dragostea, spun carțile siropoase, e așa… ca o condamnare pe viață 
Ca în bancurile cu o veste bună care e în același timp una rea. O să vă spun ca nu este.
Și e bine. Dreptul la a doua șansă ar trebui să fie garantat prin constituție.
Ne fascinează și ne sperie distanțele. Vrem să le cucerim, vrem să mergem până la capătul lumii. Dar dacă mergi suficient ajungi în locul de unde ai plecat. Lumea se termină unde începe. La fel ca viața. La fel ca dragostea. Noi suntem cei care se schimbă.
Despre distanțe…
Într-o baladă rock superbă a lui Alice Cooper (mulți nu știu că durul ăsta a avut și balade) versurile sunt aproape de teoria relativității: sunt în curtea din spatele casei tale, dar aș putea la fel de bine să fiu pe Marte.
Nu există distanță mai greu de traversat decat între două suflete care nu mai au ce să-și spună. Drumurile normale sunt din punctul A în punctul B. Cele între oameni au punctul de pornire la ambele capete. Ne întalnim sau nu la mijloc. Altfel ajunge A să trăiască până la confuzie în lumea lui B. Pleacă din sine. Iar toată ideea nu este să trăiești în lumea celuilalt ci să desenați împreună o lume a voastră.
Despre distanțe…
Despre distanțare. Despre oameni distanți.
Ne apropie tehnologia? Da. Uneori prea mult, de ni se văd toate defectele.
Adesea oamenii care se cunosc mai puțin se iubesc mai mult.
Când mi se mai povestește câte o despărțire, poate prea des, mi se spune că el sau ea s-au schimbat. Nu s-au schimbat, i-am cunoscut mai bine.
În relații se potrivește minunat deviza casei regale a Romaniei- Nihil sine Deo. Nimic fără Dumnezeu. Nimic fără dragoste.
Ce animal ciudat mai e și omul. Când e îndrăgostit poate să sape o linie de metrou pe sub Marea Neagră, iar când i-a trecut nu mai poate trece de oceanul de pe mijlocul patului.