Cu păreri de rău,
deseori m-am închis în lumea mea, m-am simțit judecată și am preferat să nu copiez faptele altora doar pentru a face parte dintr-un grup.
deseori m-am închis în lumea mea, m-am simțit judecată și am preferat să nu copiez faptele altora doar pentru a face parte dintr-un grup.
Din când în când, credeam că am greșit, că ar fi trebuit să ascult părerile altora, să-mi modelez caracterul după spusele lor, să trăiesc mai mult clipa, să nu mă gândesc la consecințe, să nu mai fiu o fire atât de responsabilă și să pretind mai mult.
N-am reușit. Am făcut bine? Cine știe.
Știu doar că astăzi mă cunosc mai bine, mi-am înțeles sufletul, am învățat să-mi prețuiesc calitățile, să nu mă mai ascund după părerile altora, să fac ceea ce cred fără să dau socoteală pentru că sunt un om liber.
Sunt un om cu reguli proprii, cu idealuri în viață, cu vise, cu secrete, cu slăbiciuni, cu un trecut din care am învățat, cu un viitor pentru care lupt și un prezent în care aleg să fiu diferit/ă de ceilalți.
N-am reușit. Am făcut bine? Cine știe.
Știu doar că astăzi mă cunosc mai bine, mi-am înțeles sufletul, am învățat să-mi prețuiesc calitățile, să nu mă mai ascund după părerile altora, să fac ceea ce cred fără să dau socoteală pentru că sunt un om liber.
Sunt un om cu reguli proprii, cu idealuri în viață, cu vise, cu secrete, cu slăbiciuni, cu un trecut din care am învățat, cu un viitor pentru care lupt și un prezent în care aleg să fiu diferit/ă de ceilalți.
A trebuit să plec de lângă cei care nu m-au acceptat și s-au mulțumit cu bârfe copilărești. A trebuit să plec cu lacrima pe obraz și nimeni nu m-a oprit. A fost dureros, am vrut să aud doar un “Mai stai, mai rămâi!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu